D: e semn de noroc daca iti intra o musca in casa
E: si daca se aseaza pe masa si moare?
D: o dai afara, ce sa ii faci
E: dar moare…
D: si iti pare rau pentru o musca?
E: bineinteles!
D: e semn de noroc daca iti intra o musca in casa
E: si daca se aseaza pe masa si moare?
D: o dai afara, ce sa ii faci
E: dar moare…
D: si iti pare rau pentru o musca?
E: bineinteles!
si daca mai am ceva sa iti spun, pot sa iti scriu aici? mai citesti?
nu stiu de ce am aruncat o piatra in balta din fata mea, stiam ca o sa se limpezeasca unda si o sa imi vad chipul aplecat asupra apei si trist… dar era soare si n-am apucat sa vad nimic… cand mi-am revenit si mi-am ridicat ochii, era deja intuneric, nu se mai vedea nimic, nici macar umbrele… oare ai fost acolo?
de ce nu ma mai citesti?
…nu ai nimic de dat, oare de ce-am venit?
URASC TOT CE-AI FACUT DIN VIATA MEA!”
“cine esti?… esti… TU? te-am gasit? in sfarsit, te-am regasit?
nu o sa-ti spun de cand te caut, poate ca nu… ”
intind mana dreapta si inchid o lacrima sub pleoapa… cat sa iti conturez conturul fetei… cu varfurile degetelor, cu un colt de ochi intredeschis…
il inchid si pe celelalat, nu esti tu si nu vreau sa vad persoana din fata mea… dar… un gand fugar ma face sa tresar: a trecut atata timp, nu aveau cum sa te recunoasca degetele, nu mai esti acelasi tu, nici macar in formele fetei… nu aveau cum sa tresara degetele, doar inima…
…si deodata se face intuneric. sau mai intuneric. o veioza aprinsa intr-un colt, raspandind o lumina difuza, o melodie care se tot repeta… si umbre, atat de multe umbre: pe pereti, pe tavan, in ganduri, in inima…
fumul de tigara expirat e si el tot ca o umbra; o umbra a cui? o umbra a mea?
poate… poate e prea liniste. sau nu e destul de liniste.
te-am ignorat si ma asteptam sa ma certi, dar m-ai ignorat si tu, asa ca te-am inlocuit cu un pachet de tigari.
cause fire we breathe;
in lust, to keep it upon ourselves.
the damn mirror, those burning eyes, red like flames…
we need to have faith.
…dar ce pot sa fac?
bucurie cu fum de tigara, flori ofilite intr-o vaza goala, un telefon care nu a sunat niciodata, desi… desi ti-am zis sa nu suni.
nu am gasit niciun scenariu cu happy end in toata cartea aia de povesti pe care m-ai pus sa o scriu, dar in prefata tot am zis ca e cea mai frumoasa poveste de dragoste dintre toate si mi s-a parut ca te vad cum ridici din spranceana, dar doar pentru o secunda, sau nici macar atat; o nanosecunda, atat cat ii ia pana si sprancenei sa minta…
si orasul e tot departe…
A: de ce maci?